Exclusiv! Cum a fost selectata Sore sa joace in „Pariu cu Viata”

Ruxandra Ion spunea despre voi ca sunteti o adevarata revelatie si ca ati evoluat foarte mult de la inceputul proiectului LaLa si pana astazi. Cum ai descrie tu felul in care te-a schimbat aceasta experienta?

M-am schimbat mult de tot! Am ramas cu aceleasi principii legate de cariera, adica fara compromisuri, dar cu foarte multa munca si continua evolutie, pentru ca in meseria asta este important sa continui sa inveti, sa studiezi, si eu nu m-am lepadat de obiceiul asta. In schimb sunt mult mai responsabila, evident, au trecut multi ani de atunci. Am grija de absolut tot ceea ce fac, pentru ca sunt foarte constienta ca sunt multi tineri si adolescenti care imi urmaresc pasii si vreau sa fiu un exemplu bun. Contrar rolului negativ pe care l-am jucat in film, de fata cu probleme, in viata de zi cu zi sunt normala.

Stiu ca la casting-ul pentru „Pariu cu viata” a fost o concurenta foarte mare. Cum s-a intamplat sa ajungi acolo, iar, mai apoi, sa fii aleasa din zecile de mii de tineri participanti?

Inainte de „Pariu cu viata” am urmat un curs de actorie si am fost foarte atenta la tot ceea ce mi s-a predat, mi-am asumat fiecare lucru pe care mi l-au spus profesorii, iar primul lucru pe care l-am facut dupa ce am terminat cursul a fost sa ma inscriu la firme de casting. Apoi, la castingul pentru serial, au fost doua luni de emotie pentru mine, pentru ca prima etapa a fost in decembrie 2010, unde am fost imediat selectati, din 30.000 de participanti, pana am ramas cateva mii, iar apoi o saptamana in februarie, numai si numai probe de actorie, dans si muzica. Eu am simtit din prima clipa ca o sa iau un rol. Nu stiam ce, dar am avut convingerea asta, pentru ca imi doream mult prea mult. A fost o saptamana in care m-am auto-depasit in fiecare zi, tocmai din dorinta de a primi ceea ce imi doream. Mi s-a acordat o sansa! Sunt constienta ca a fost probabil 5% talent si restul noroc, insa, odata cu trecerea anilor, am incercat sa demonstrez tuturor si sa-mi demonstrez mie ca nu a fost doar o intamplare.

V-ati gandit vreodata ca ati putea sa depasiti granitele Romaniei cu proiectul LaLa Band? Sa va incercati norocul si peste hotare?

Proiectul a fost difuzat in mai multe tari, precum Italia, Spania sau Mexic. Bineinteles ca dorinta mea ca si performer ar fi sa avem concerte si afara, atat cu LaLa Band cat si cu carierele solo. Asta ramane de vazut, depinde doar de norocul nostru, pentru ca munca este. Sunt insa foarte multe persoane care muncesc foarte mult, dar nu au steaua norocoasa. Asa ca, in momentul asta, sunt multumita si recunoscatoare pentru tot ceea ce am, dar sper si visez la mai mult.

Din toate concertele pe care le-ai sustinut alaturi de colegii tai din LaLa Band, cand poti spune ca ai trait cele mai intense emotii?

Cele mai mari emotii le-am avut la primul mare concert, la Sala Palatului, in 2012. Asta, desi eu nu eram straina scenei, pentru ca, pana atunci, avusesem o multime de concerte si cu trupele din care am facut parte inainte, dar era ceva nou si nu imi venea sa cred ca suntem la Sala Palatului, sala in care atat de multi artisti consacrati au concertat, si a fost o emotie de nedescris. Apoi, la Arenele Romane, tot in 2012, unde iar a fost ceva ce cu greu as putea descrie in cuvinte. LaLa Band a fost si este un fenomen. Nu ne-am asteptat, si in continuare nu ne vine sa credem ca, practic, am schimbat vietile copiilor, pentru ca, dupa „Abracadabra”, nu a mai existat un fenomen romanesc pentru tineri, pentru copii.

Succesul nu se obtine usor, ci este rezultatul unei munci titanice. Cum se desfasoara o zi din viata ta?

In cei 3 ani de filmari, 12 ore pe zi au reprezentat filmari, repetitii, studio. Acum, dupa ce s-au incheiat filmarile, cu totii ne concentram pe carierele solo si pe continuarea istoriei cu LaLa Band. Mergem la canto, mergem la repetitii, la studio, fiecare se concentreaza pe imaginea lui de artist solo, pe imaginea trupei, pentru ca si trupa s-a maturizat. Daca ne uitam la aparitiile noastre de acum 3 ani si la aparitia de acum cateva zile din AFI Palace Cotroceni, se vede diferenta.

Luand in calcul nivelul acesta de munca, mai poti spune ca iti gasesti timp si pentru tine, pentru activitatile specifice unui tanar obinsuit?

Abia acum, dupa acesti 3 ani, cand am terminat filmarile, pot spune ca imi dau seama cum e sa mai fi liber un pic in timpul saptamanii. Concertele le am in weekend, iar in restul zilelor merg la sport, merg la studio… Mai am timp si de mine. Practic, recuperez ultimii 3 ani. Imi sun prietenii mai des, parintii la fel. Trebuie totusi sa recunosc ca imi este foarte dor de programul acela super incarcat, pentru ca m-am obisnuit, si, in plus, eu sunt genul de persoana foarte activa.

Aveti parte de un succes formidabil, care practic a luat nastere dintr-o data si pe care ati avut sansa sa-l traiti la o varsta frageda. Cum ai reusit tu sa nu te lasi luata de val, sa nu lasi acest succes sa iti ia mintile?

Toata lumea se asteapta sa fiu mai cu nasul pe sus. Cred ca este pur si simplu o preconceptie. Cred ca depinde de educatia de care ai avut parte acasa, iar faptul ca eu de la 10 ani sunt in domeniul asta, facand pas cu pas pentru a ajunge aici si nu mi s-a intamplat totul peste noapte, m-a facut sa raman cu picioarele pe pamant, bine ancorata in realitate. Practic, pentru mine este ceva normal sa mi se rasplateasca acum munca pe care am depus-o de la o varsta frageda si toate visele pe care le-am avut. Nu m-am schimbat in rau, ci doar in bine! Sunt un om cu un job, doar ca job-ul meu este la vedere. Asta e singura diferenta dintre mine si un om normal.

Ce pregateste Sore in viitorul apropiat in ceea ce priveste cariera solo?

Abia ce am lansat piesa „Dor sa-ti fie dor” si videoclipul. Am deja concerte programate pana in martie, ceea ce este foarte bine. In plus, lucrez deja pentru single-ul de vara si… urmeaza o surpriza cinematografica!