Stiri Interne
Cum arata mama Andreei Marin
Andreea Marin a postat pe facebook, de 8 martie, o fotografie cu mama ei, in perioada tineretii. Iata cum arata cea care i-a dat viata vedetei si care s-a stins din viata in urma unui crunt accident.

Andreea Marin a postat pe pagina de Facebook o fotografie cu mama ei, realizata in urma cu patru decenii. Mesajul a fost cu atat mai emotionant cu cat este deja stiut faptul ca Violeta, mama ei, s-a stins din viata pe cand vedeta avea doar noua ani.
”Gand pentru mama… peste putin, e 8 martie si acolo, in cer… Maine, rezerva-ti un timp, cat de scurt, dar pretios, pentru mama ta, care-i aici si mereu te asteapta. Somn lin, vis senin!”, a scris Andreea Marin.
In urma cu 32 de ani, mama Andreei Marin s-a stins din viata in urma unui accident de masina. Alaturi de sotul si de fiica ei se indrepta atunci spre mare. Pe drum, o alta masina avea sa intre violent in automobilul lor, curmandu-i viata celei care i-a dat viata. Despre tragicul accident, care a marcat-o definitiv, Andreea Marin a scris in urma cu cativa ani.

„Ca in fiecare vara, vacanta la mare. Plecam, parca grabiti de destin, cu o zi mai devreme. Cerul e sumbru, dar, ca intotdeauna, in masina noastra e veselie. Ploua usor sacadat, apoi totul se intuneca. Nu zaresti nimic la un metru in fata. O fractiune de secunda, atat… e tot ce te desparte uneori de iad.
Curios, in crampeiul acela de viata am timp sa urmaresc fisura lunetei in ritm infernal. Sticla se transforma in cioburi infime… mama se arunca deasupra noastra cu un ultim gest de protectie si dragoste fara de margini.

Tatal Andreei Marin s-a stins din viata recent
Bolidul loveste puternic si socul inseamna pentru ea o rasucire brusca, iar ceva ii strapunge inima. Se pravale si buzele-i intredeschise cauta aer, corpul meu e incatusat, jumatate in bolid, jumatate in epava noastra.
Ies dintre fiare, eu si tata suntem mai putin raniti. Ploaia sterge lacrimi, spala rochia rosie a mamei, inabusa durerea cumplita a puiului mic de langa mine. Mama, inger cazut, se stinge in bratele mele pana sa ajungem la spital”.
