Dezvaluirile incredibile ale unui fost model in lupta contra anorexiei!

Georgina Wilkin nu mancase absolut nimic vreme de cateva zile si aproape ca lesinase in metroul londonez, pe drumul sau catre agentia de modele. Acolo, agentul radia de fericire si multumire! S-a uitat atent la trupul firav al tinerei de doar 16 ani si a exclamat: „Georgina, orice ai face, continua tot asa!”

Din nefericire, tanara a luat de bune cuvintele agentului ei si a petrecut urmatorii 7 ani luptandu-se cu o boala grea – anorexia. A devenit subnutrita, iar inima si rinichii aproape ca i-au cedat.

A fost insa indeajuns de puternica si a supravietuit, insa acum isi doreste sa arate lumii intregi adevarata fata a lumii fashion care aproape ca a ucis-o.

„Toti ar trebui sa stie la ce nivel ridicat de presiune sunt supuse modelele”, explica ea.

Georgina, acum in varsta de 23 de ani, insista ca singura modalitate prin care se poate stopa aparitia tulburarilor grave de alimentatie in cazul modelelor ar fi ca brand-urilor sa li se interzica sa angajeze fete a caror marime la haine este mai mica de 8 (36).

In prezent, tanara locuieste alaturi de tatal (om de afaceri) si mama ei (paramedic) in nordul Londrei. A intrat in lumea modelling-ului pe cand avea 15 ani, atunci cand a fost abordata pe strada de un agent.

„In timpul primei mele vizite la agentie m-au tratat ca pe viitoarea Kate Moss, spunandu-mi cat de entuziasmati sunt ca m-au gasit. Am fost extraordinar de flatata si fericita. La fel si mama mea care intotdeauna si-a dorit ca eu sa am succes. Niciuna din noi nu stia insa pe vremea aceea prea multe despre ce inseamna de fapt industria modelling-ului”, isi aduce aminte Georgina.

La a doua vizita pe care a facut-o agentiei, abordarea a inceput deja sa se schimbe in rau.

„Mi-au facut fotografii pentru a verifica daca sunt fotogenica si mi-au masurat fiecare centimetru al corpului. Atunci am inteles ca trupul meu era un produs pe care oamenii urmau sa-l examineze si sa-l critice”, continua tanara.

La scurt timp, a fost chemata la un casting pentru un brand japonez ce cauta modele care urmau sa lucreze in Tokyo vreme de cateva luni.

„Am fost cu adevarat flatata cand agentul japonez m-a ales chiar pe mine. A spus ca voi putea pleca sa lucrez in Japonia doua luni, cu singura conditie sa slabesc 2.5 cm din talie si aproape 8 cm din zona soldurilor”, declara modelul.

Asa se face ca scaderea in greutate a devenit unicul ei tel.

„Singura mancare pe care imi permiteam sa o consum consta in salate si legume. Totusi, treceau chiar si doua zile fara sa mananc nimic. Saream peste micul dejun, imi petreceam pranzul in biblioteca scolii si imi minteam parintii ca am luat cina acasa la niste colegi pentru a nu mai fi nevoita sa mananc cu ei”, continua ea.

Georgina nu doreste sa dezvaluie numarul kilogramelor pe care le-a avut in urmatorii ani, ingrijorata fiind ca poate alte fete vor aspira la asta, exact cum a facut-o si ea odata.

La inceputul carierei sale insa, cantarea doar 50 de kilograme la aproape 1.79 inaltime.

La fiecare doua saptamani, era nevoita sa mearga la agentie, acolo unde o masurau din cap pana in picioare si o fotografiau in bikini. Si de fiecare data i se spunea ca ar trebui sa mai slabeasca.

„Fetele mai slabe primeau toate job-urile, iar mie mi se spunea pana si ca nu voi putea vreodata sa lucrez pentru o companie de bijuterii, fiindca am degetele prea grase”, explica Georgina Wilkin.

Slabita de la atata infometare, a ajuns in Japonia in iunie 2006, dar a fost socata sa vada ca era cea mai „grasa” dintre modelele de acolo.

La doar 16 ani, a fost lasata sa se descurce singura intr-un apartament din Tokyo, avand alaturi doar doua colege din Rusia care nu vorbeau deloc engleza. Speriata si singura, a petrecut majoritatea timpului in casa, supravietuind doar cu bauturi energizante. La cateva saptamani distanta, a pozat pentru o linie de haine destinate femeilor insarcinate, purtand o burtica falsa.

„Eram o tanara subnutrita de doar 16 ani, iar ei m-au facut sa arat precum o femeie insarcinata de 30 de ani. Astfel de mesaje pot fi extrem de daunatoare pentru orice adolescenta ori femeie”, continua ea.

Telefonul Georginei nu functiona in Japonia asa ca singurul mod prin care putea lua legatura cu parintii ei era sa sune o data pe saptamana de la un telefon public.

„Nu cred ca parintii mei si-au dorit ca eu sa plec in Japonia, dar stiau cat de disperata eram sa am succes in cariera mea de model. Si eram foarte incapatanata! Trebuie sa le fi fost tare greu sa ma auda mereu prin telefon atat de suparata si inecata in lacrimi”, explica ea.

Poate va intrebati de ce acestia nu au luat primul avion catre Japonia pentru a-si lua fata inapoi acasa.

„Parte a intelegerii a fost sa dau inapoi agentiei banii pe care i-a cheltuit pe zborul si cazarea mea, din job-urile pe care le aveam acolo. Asa ca nu-mi permiteam sa plec”, spune tanara.

De fiecare data cand parintii o intrebau, Georgina le spunea ca mananca doar alimente sanatoase specific japoneze. Si totusi, atunci cand mama si fratele ei au venit sa o viziteze in ultima saptamana de contract, era clar ca mintise in tot acel timp.

„Mama mi-a spus ca a fost socata sa vada cat de mult slabisem. Ma implora sa mananc cu ei, dar intotdeauna gaseam o scuza sa nu o fac”, spune ea.

Georgina s-a intors la Londra, acolo unde a lucrat pentru brand-uri precum TopShop, Gap si Giles Deacon.

„Nimeni nu manca in timpul sedintelor foto, chiar daca acestea durau o zi intreaga. Supravietuiam cu adrenalina si bauturi pe baza de cafeina. Se intampla uneori sa nu incap intr-o rochie, iar atunci ma simteam asa umilita. Stilistii imi aruncau o privire usturatoare ce ma impulsiona sa mananc mai putin si sa fac mai multa miscare. Mama era ingrijorata, dar ma vedea incantata ca fac parte din lumea fashion si nu vroia sa-mi stea in cale. Atunci cand incerca sa vorbeasca cu mine despre cat de slaba eram, ma enervam si totul degenera intr-o cearta”, adauga ea.

Georgina avea doar rezultate deosebite la scoala pe care o urma. Ar fi trebuit sa fie o perioada extrem de fericita, insa anul imediat urmator s-a imbolnavit grav. Neavand posibilitatea de a mai lucra, a reziliat contractul cu agentia de modele.

In vara lui 2007, parintii ei au insistat sa mearga la medic, iar acesta a trimis-o de urgenta la spital. A fost diagnosticata cu anorexie si a petrecut 5 luni sub tratament.

„Continuam sa primesc job-uri chiar daca ar fi trebuit sa fie evident pentru toata lumea din industrie ca sunt anorexica. Degetele si buzele imi erau vinete pentru ca eram asa de slaba incat inima mea se lupta la propriu pentru a pompa sange catre intregul corp. Make-up artistii erau nevoiti sa acopere asta cu mult machiaj. Si nu am fost doar eu in situatia asta! Stiu cel putin 6 alte modele care inca lucreaza, dar care sufera de anorexie. Vad la ele aceleasi semne pe care altii le vedeau la mine in trecut. In spital, medicii nu mi-au ascuns nicio clipa faptul ca viata mea era intr-un real pericol. Organele vitale imi erau atat de afectate incat riscam ca in orice moment sa imi cedeze inima sau rinichii. Am fost alimentata cu forta prin perfuzii inainte sa fiu transferata la alt spital, unde mi s-a stabilit un regim alimentar special pentru a ajunge din nou la o greutate normala. Am facut tot ce mi s-a spus, dar chiar si dupa ce am auzit ca m-am infometat aproape pana la moarte, tot nu constientizam cu adevarat riscurile la care eu insami ma supusesem”, povesteste Georgina Wilkin.

In ciuda tuturor acestor lucruri, la scurt timp dupa ce a parasit spitalul, in luna februarie 2008, a semnat un contract cu o alta agentie de modele.

Parintii au incercat sa o faca sa se razgandeasca, dar tanara i-a convins pana la urma ca a scapat de anorexie si ca acum nu va mai permite nimanui sa puna presiune asupra ei.

Insa vechile obiceiuri au reiesit rapid la suprafata, iar Georgina a inceput din nou sa se infometeze.

Mai tarziu in acelasi ani, la varsta de 18 ani, a semnat un contract cu Prada pentru a defila in cadrul Milano Fashion Week.

„Cu doar doua zile inainte de show, mi-au spus ca de fapt nu vor mai avea nevoie de mine. Nimeni nu mi-a explicat de ce, iar eu m-am gandit ca motivul era ca nu eram indeajuns de slaba. Auzisem de atatea ori cat de bine ar fi sa mai slabesc, cat de mult potential am, dar ca greutatea ma dezavantajeaza. Cuvintele astea mi s-au instalat bine in subconstient”, adauga ea.

Georgina a reinceput sa se infometeze si sa faca mult sport pentru a arde cat mai multe calorii. In ciuda faptului ca ajunsese sa arate precum un schelet, a lucrat ca model pana la jumatatea anului 2009.

„Mama m-a implorat multa vreme sa aplez la ajutor specializat, asa ca am hotarat sa ma retrag pentru o vreme ca sa-mi pot rezolva problemele de sanatate”, continua tanara.

Surprinzator, in ciuda stresului la care fusese supusa, Georgina a obtinut rezultate extraordinare la invatatura si nu s-a mai intors niciodata pe catwalk.

Anorexia a continuat sa o bantuie, astfel incat pana si in urma cu un an a ajuns din nou in spital cu o greutate mult sub limita. A fost iar alimentata cu forta si a primit ajutor specializat, dar de aceasta data i s-au prescris si medicamente anti-depresive si anti-anxietate.

In prezent isi doreste sa devina designer de interior si este convinsa ca a invins in sfarsit anorexia. A acceptat sa vorbeasca despre dureroasa ei experienta in timpul congresului „Shape of Fashion” din cadrul London Fashion Week.

„Ma simt extrem de norocoasa fiindca am reusit sa supravietuiesc, dar ma supara sa vad imagini cu modele despre care imi pot da seama ca sufera de tulburari alimentare. Majoritatea brand-urilor de top folosesc fete anorexice in campaniile publicitare, iar singura modalitate prin care ii putem opri este sa incetam sa le mai cumparam produsele”, incheie Georgina Wilkin.