În ce oraș ar fi trebuit să fie Turnul Eiffel. Nu e Paris!

În ce oraș ar fi trebuit să fie Turnul Eiffel. Nu e Paris!

Potrivit unei istorii populare, inginerul francez Gustave Eiffel ar fi propus inițial proiectul turnului autorităților din Barcelona, pentru Expoziția Universală organizată acolo în 1888. Conform acestei versiuni, oficialii catalani ar fi respins ideea. Motivul? Structura era prea masivă, prea scumpă și nepotrivită din punct de vedere estetic pentru oraș.

Unele variante ale legendei merg și mai departe, susținând că proiectul ar fi fost considerat pur și simplu inestetic, o construcție industrială care nu s-ar fi integrat în peisajul arhitectural al Barcelonei. După acest presupus refuz, Eiffel ar fi prezentat planul la Paris, unde a fost acceptat pentru Expoziția Universală din 1889.

Astfel, povestea spune că Barcelona ar fi pierdut șansa de a deveni orașul asociat cu unul dintre cele mai celebre monumente din istorie.

Ce arată documentele istorice

Atunci când cercetătorii au analizat arhivele oficiale ale Expoziției Universale din Barcelona, au descoperit un detaliu esențial: nu există dovezi clare că Gustave Eiffel ar fi depus oficial proiectul turnului în fața autorităților spaniole.

Din acest motiv, mulți istorici consideră că ideea refuzului Barcelonei este mai degrabă o legendă urbană, apărută și amplificată în timp. În realitate, proiectul turnului fusese conceput special pentru Expoziția Universală de la Paris din 1889, organizată pentru a marca 100 de ani de la Revoluția Franceză.

Totuși, povestea nu este complet diferită de realitate. Pentru evenimentul din Barcelona din 1888 au existat propuneri pentru ridicarea unor turnuri de mari dimensiuni, care să devină simboluri ale expoziției. Autoritățile locale au analizat mai multe astfel de proiecte, însă au respins cel puțin trei variante de turnuri gigant, invocând costurile ridicate și impactul vizual asupra orașului.

Este posibil ca acest episod real să fi stat la baza confuziei care a dus, în timp, la asocierea directă cu Turnul Eiffel.

Cum a fost ales Parisul

În Franța, autoritățile au lansat în 1886 un concurs pentru realizarea unei structuri monumentale de aproximativ 300 de metri, care să devină piesa centrală a Expoziției Universale din 1889.

Conceptul tehnic al turnului a fost elaborat de doi ingineri din compania lui Gustave Eiffel, Maurice Koechlin și Émile Nouguier. Aceștia au imaginat o structură metalică formată din patru piloni curbați care se unesc în partea superioară, creând un design revoluționar pentru acea perioadă.

Gustave Eiffel a susținut proiectul, l-a perfecționat și a obținut aprobarea finală. Construcția a început în 1887 și s-a încheiat în 1889. Structura a fost realizată din aproximativ 18.000 de piese metalice și asamblată cu peste 2,5 milioane de nituri. La momentul inaugurării, Turnul Eiffel era cea mai înaltă clădire din lume, atingând 300 de metri.

Parizienii nu l-au iubit de la început

Deși astăzi este emblema Parisului, reacțiile inițiale ale locuitorilor nu au fost deloc favorabile. În 1887, aproape 300 de artiști, scriitori și arhitecți au semnat o petiție prin care criticau construcția.

Documentul descria turnul drept o „monstruozitate de fier” care ar fi urmat să afecteze frumusețea clasică a orașului.

Criticii considerau că o structură industrială de asemenea dimensiuni nu avea ce căuta în peisajul elegant al capitalei franceze. Cu toate acestea, timpul avea să le contrazică temerile.

Construcția era gândită drept una temporară

Un alt detaliu surprinzător este că Turnul Eiffel nu fusese conceput ca monument permanent. Autorizația acordată lui Gustave Eiffel prevedea demolarea construcției după aproximativ 20 de ani, în 1909.

Salvarea sa a venit datorită utilității științifice. Turnul s-a dovedit ideal pentru experimente de fizică, observații meteorologice și, ulterior, pentru transmisii radio. Importanța sa practică l-a transformat dintr-o construcție temporară într-un simbol durabil.

Cât costă o noapte de cazare la Ritz Paris, în apartamentul lui Coco Chanel