Mihaela Radulescu, despre Parlamentul roman: „O mitocanie!”

In timp ce aranja lucrurile in casa de la Monaco, Mihaela Radulescu asculta, dand pe un post tv romanesc, ce se intampla in Parlamentul de la Bucuresti.

Scarbita de cele intamplate in institutia romaneasca, ea s-a confesat in cadrul unui editorial, catalogand cele intamplate pe malul Dambovitei drept “mitocanie”.

„Nu sunt o specialista in politica. Evit orice apreciere la adresa acestei lumi incalcite, iar cand o fac, conjunctural si de dragul conversatiei, nu-mi vine decat sa ma port ca protestatarul din Piata Victoriei – sa huidui, sa strig „jos” cu oricine sau… sa tac, a lehamite si lipsa de speranta. (…) N-am avut de lucru si am deschis televizorul, intr-o dimineata de curatenie.

Asezam cartile, strangeam dupa vizita a doi prieteni de-ai lui fii-miu si auzeam, fara sa vad imagini, caci eram cu spatele, cum se certau parlamentarii. Am refuzat sa ma intorc sa-i si vad si incercam sa asociez vocile pitigaiate sau miorlaite cu fetze de alesi. N-am reusit, probabil ca am lipsit prea mult din tara si au aparut fetze noi. (…)

Mi-am adus aminte brusc de o zi speciala din viata mea. Baronesa Emma Nicholson ma invitase la o discutie la Londra, pentru un proiect umanitar si intr-una dintre zile m-a chemat sa vizitez Parlamentul britanic, ba chiar sa asist la o discutie.

Secventa, care a durat vreo 30 de minute, a fost memorabila: de la felul in care erau imbracati, pana la modul in care vorbeau si erau atenti la orice discurs desfasurat, totul transmitea civilizatie, coerenta, temeinica pregatire a subiectelor, cunoastere profunda a detaliilor.

Vorbeau pe rand, ascultau politicos, combateau inteligent si argumentat. Nimeni nu vorbea la mobil, nimeni nu motzaia (si era 6 dupa-masa si o vreme ploioasa…), nimeni nu se hlizea cu colegul. (…)

Parlamentul romanesc pe care-l aud acum la televizor e din alt film. Cata mitocanie, cata pierdere de vreme cu discutii care n-au nici o legatura cu problemele reale ale acestei tari… Cati kilowati arsi de pomana, care inseamna facturi uriase, platite de prostii de noi, cate masini si costume scumpe, cate laptopuri si mobile, cate interese personale rezolvate in timpul programului, cate ceasuri scumpe la mainile lor, cata mitocanie si lipsa de logica, cati nervi de maidan si gesturi de parada….

Nu-mi ajung indignarea si tristetea sa-mi termin lista, dar, Doamne, e atat de lunga si de dramatica… Aud a nu stiu cata oara „fraudarea pensiilor”, dar cui ii pasa cu adevarat de batranii aproape morti de foame, fara dinti, fara medicamente, fara acoperis? (…)

Inchid televizorul, sterg praful si incerc sa-mi curat si mintea de aceste ganduri. Dar, ca la orice curatenie, sunt si pete care nu ies, sunt si lucruri care ar trebui mai bine aruncate decat reconditionate…”, a scris Mihaela Radulescu pentru Jurnalul National.