Connect with us

Interviuri

Razvan Mazilu: „Teatrul si dansul reflecta intreaga comedie umana”

Publicat

pe

Razvan Mazilu s-a impartit in aceasta vara in trei locuri “fierbinti” pentru teatrul european: A facut naveta intre Bucuresti, Koln (Germania) si Atena (Grecia) unde a conceput si a pus in scena cele mai noi spectacole “Flashback” si “Cand Isadora dansa”. Publicul, pestrit dealtfel, nordic si sudic, a apreciat talentul coregrafului si dansatorului roman care si-a extins astfel creativitatea, colaborand cu oameni de arta din mai multe tari europene.

 

„La Bucuresti publicul a fost mult mai cald, dar asta era, cumva, de asteptat, pentru ca eu am aici publicul meu care ma urmeaza peste tot”

 

Cel mai recent proiect in care te-ai implicat este “Flashback”, o productie a coregrafului Italian Massimo Gerardi, care s-a jucat si la Koln si la Bucuresti. Care au fost reactiile in cele doua orase europene, comparativ?

 

Spectacolul s-a jucat si la Aachen , in cadrul prestigiosului muzeu de arta contemporana Ludwig, si urmeaza Stuttgart in aprilie. A fost un proiect foarte interesant la care s-a muncit foarte mult, daca ma gandesc doar la faptul ca in distributie eram eu, din Romania, o dansatoare din Germania, un alt dansator din Franta si un actor din Italia.

 

Cu totii ne-am intalnit pentru prima data pe o scena, intr-un spectacol de mare emotie si sensibilitate. Ne-a unit insa limbajul comun al dansului. In ceea ce priveste reactiile, pot spune ca la Bucuresti publicul a fost mult mai cald, dar asta era, cumva, de asteptat, pentru ca eu am aici publicul meu care ma urmeaza peste tot. Aici oamenii au mare nevoie sa vada noi si noi spectacole, pentru ca in Romania nu se intampla atat de multe lucruri pe plan cultural ca in Germania.

 

„Teatrul si dansul pun in fata lumii o oglinda care reflecta intreaga comedie umana”

 

“Flashback” trateaza si un subiect mai sensibil pentru publicul conservator: dragostea intre doi barbati. Ai simtit reactii adverse?

 

Absolut deloc. Spectacolul este foarte bine facut, nu exagereaza, nu vrea sa se constituie intr-o pledoarie ci spune, pur si simplu, o poveste, care poate fi povestea oricui. Cu totii ar trebui sa stim ca teatrul (si, implicit, dansul) pune in fata lumii o oglinda, si ca in aceasta oglinda se reflecta intreaga comedie umana, asa cum e ea, cu buni, cu rai, cu criminali, cu suflete generoase sau zgarcite, cu homosexuali, cu regi, cu cersetori, cu prostituate sau ingenue, cu dictatori sau sinucigasi. Si ca un artist trebuie sa fie apt sa joace orice.

 

Ai fost plecat saptamana trecuta la Atena pentru a pune in scena “Cand Isadora dansa”. Cum a fost colaborarea cu artistii eleni?

 

Am avut o vara si o toamna extrem de pline, lucrand pe doua fronturi, in doua orase total diferite: Koln si Atena. Am facut, practic, naveta, caci evenimentele aproape ca s-au suprapus. Totul a fost, pana la urma, o mare aventura profesionala dar si umana, incheiata cu succes. La Atena am fost invitat pentru a doua oara sa montez un spectacol de teatru si dans si m-am oprit asupra personalitatii marii dansatoare Isadora Duncan, o precursoare a dansului contemporan, personalitate care m-a fascinat dintotdeauna. Ea a fost prima dansatoare care a dansat desculta, renuntand la points (pantofii de balet clasic).

 

„Alaturi de artistii greci m-am simtit ca acasa. Ne-am imprietenit imediat si ne-am iubit neconditionat”

 

Am lucrat cu sapte actori profesionisti si cu o dansatoare care intruchipa spiritul Isadorei. Trebuie sa va marturisesc ca, spre deosebire de colegii din Germania, un pic mai reci, alaturi de greci m-am simtit ca acasa, ne-am imprietenit imediat si ne-am iubit neconditionat. E adevarat ca repetitiile incepeau cu o ora mai tarziu pentru ca ei vorbeau mult, vorbeau enorm, si fumau si mai mult, iar eu eram disperat la inceput. Apoi, i-am luat asa cum sunt, nu aveam incotro, nu aveam ce sa le reprosez la repetitii caci erau extraordinari de talentati. Spectacolul se joaca si in prezent la Teatrul Meli din Atena, deci cine are drum pe acolo se poate duce sa vada povestea Isadorei Duncan.

 

Dimitra Hatuopi o interpreteaza pe celebra Isabela Duncan

 

Te-a inspirat Isadora Duncan, precursoarea dansului contemporan, de-a lungul carierei?

 

Asa cum am spus, noi dansam astazi desculti in dansul contemporan pentru ca Isadora a avut curajul sa o faca la 1900. Va dati seama ce revolutie, ce soc a produs la vremea respectiva… Faptul ca ea dansa desculta reprezinta o mare libertate pe care corpul uman a castigat-o, sau, mai bine zis, a recastigat-o, caci la inceputurile omenirii asa se dansa, cand dansul era un ritual pentru a se chema, de pilda, ploaia. Se simte altfel solul atunci cand nu ai nimic in picioare, e o alta aderenta, o alta energie, miscarea capata o alta calitate. Nu ii datoram doar asta Isadorei, ci multe altele, pe care va las sa le descoperiti singuri. Va asigur, insa, ca personajul e fabulos si fascinant, nefiind, totusi, o femeie frumoasa.

 

Te-ai remarcat cu productii in care ai semnat coregrafia. Iti este incomod sa iei acum parte la spectacole gandite de altii?

 

Toata cariera m-am „jucat” cu rolurile, cu ipostazele, am fost cand coregraf, cand doar dansator in viziunile altora, asa ca nu mi-a fost greu. Nu am orgolii de genul asta, ar fi o prostie. Iau totul ca pe niste provocari, ca pe niste aventuri care trebuie sa mi se intample.

 

„M-as mira sa vine cineva de la Ministerul Culturii care sa imi spuna: Uite, aici zeci mii de euro, poate iti trebuie pentru un spectacol”

 

In conditiile economice din prezent, este greu sa iti pui in practica proiectele? Se simte o diferenta in lumea artei?

 

Eu nu am simtit aceasta diferenta, nu pot spune ca am avut probleme. Am montat un spectacol la Teatrul National din Timisoara, am lucrat in strainatate. Lucrul cel mai important, minunea cea mai mare e ca publicul vine, parca, tot mai numeros in salile de spectacol. E adevarat ca toata cariera m-am obisnuit sa creez spectacole din nimic, pe sistemul „less in more” si am facut munca patriotica din plin. Ba chiar am adus bani de-acasa. Asa ca sunt calit. M-as mira sa vina cineva de la Ministerul Culturii care sa-mi spuna „uite, ai aici zece mii de euro, poate iti trebuie pentru un spectacol”.

 

Ce urmeaza sa prezinti publicului roman, in viitorul apropiat?

 

Imi voi continua si stagiunea asta spectacolele consacrate la Odeon, Opera, Opereta, Teatrul din Timisoara si voi relua, in luna noiembrie, one-man-showul „Sell Me!” la Centrul Tinerimea Romana de la Podul Izvor. Apoi, turnee in tara si strainatate. Si doresc foarte tare sa montez „Cand Isadora dansa” si in Romania.

Adaugă comentariu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *